praznice

nașterea maicii domnului – prima mare sărbătoare a anului bisericesc

Sfinții Părinți au rânduit ca azi, 8 septembrie, în Biserica Ortodoxă să se facă prăznuirea Nașterii Maicii Domnului. Nu întâmplător, Anul Bisericesc este străjuit de două praznice ale Maicii Domnului, Nașterea și Adormirea, întrucât Maica Domnului este cea care ne-a dăruit șansa Mântuirii, devenind apoi mijlocitoarea noastră cea mai de preț înaintea lui Dumnezeu.

În planul de mântuire a lumii, rolul și locul Maicii Domnului este primordial, esențial.

Dacă la Facerea lumii, femeia a fost cea care a alungat firea omenească din Rai, doar printr-o femeie se putea face restaurația lucrurilor la esența lor divină. Tocmai de aceea, frumos spun sfinții părinți ai Patristicii: ”Sfânta Fecioară a întors lui Dumnezeu neîntinată frumusețea care a fost hărăzită firii noastre și numai ea s-a slujit de toate armele și puterea cu care am fost înzestrați. Maica Domnului este singur hotar între firea cea zidită și cea nezidită”

Iată și câteva din gândurile Părintelui Cleopa la acest praznic de mare bucurie:

Ziua de astăzi a sosit la noi cu lumină duhovnicească, cu bucurie sfântă, fiindcă astăzi se naşte Maica luminii şi a bucuriei. Astăzi se vesteşte mila şi izbăvirea neamului omenesc, căci s-a născut Maica milei şi a milostivirii. Nu prăznuim astăzi naşterea vreunui sfânt, ci naşterea aceleia ce este mai sfântă decât toţi sfinţii. Nu sobor de îngeri se cinsteşte astăzi, ci naşterea Împărătesei îngerilor. Nu maică de împărat pământesc se naşte, ci însăşi Maica Domnului şi Dumnezeului slavei. Astăzi, Împărăteasa făpturii şi Doamna lumii, din pântece sterp şi neroditor a răsărit. Şi cine va putea, după vrednicie, să cinstească naşterea ei? Însăşi Biserica lui Hristos arată că este cu neputinţă acest lucru, zicând: „Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie, căci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare” (Axionul din ziua Botezului Domnului).

Deci, fraţii mei, dacă David, împăratul şi proorocul, a săltat bucurându-se şi s-a veselit foarte, înaintea chivotului Legii Vechi, care tainic închipuia pe Maica Domnului (II Regi 6, 5), apoi câtă bucurie şi veselie se cade nouă să avem azi, când, nu tainic şi cu închipuire, ci într-adevăr prăznuim Naşterea Maicii Domnului, chivotul cel viu şi însufleţit, întru care Dumnezeu a locuit? Dacă cele întunecate şi tainice, atâta veselie au adus preafericitului strămoş al Maicii Domnului, apoi câtă bucurie are el acum în cer, şi câtă bucurie şi mângâiere se cuvine să avem şi noi astăzi, cei de pe pământ, când a răsărit în lume prunca lui Dumnezeu, Fecioara Maria, prin care S-a arătat Soarele mântuirii neamului omenesc?

nasterea_maicii_domnului_3

Cu adevărat astăzi, Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu, a cercetat cu milă zidirea Sa şi a bucurat cu mare bucurie, nu numai pe David împăratul şi proorocul, ci şi pe dumnezeieştii ei părinţi Ioachim şi Ana, care cu atâtea lacrimi şi suspine se rugau lui Dumnezeu să le dea lor rod. Dar şi toată făptura omenească s-a bucurat, de vreme ce tot neamul omenesc aştepta să se nască în lume Sfânta Fecioară, care la vreme avea să nască pe Emanuel, ce se tâlcuiește „Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14).

Astăzi prăznuim naşterea Împărătesei cerului şi a pământului, ca rod al rugăciunii, al milosteniei şi al facerii de bine, câștigată de la Dumnezeu de Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Deci cum trebuie să prăznuim noi astăzi şi cu câtă cinste şi evlavie, cu câtă sfinţenie şi curăţie? Astăzi cei sterpi şi neroditori să se mângâie cu nădejdea că, prin milostenii şi faceri de bine, prin post şi rugăciune, vor dobândi şi ei copii de la Dumnezeu.

Astăzi cei tineri să se înfrâneze şi cu curăţie şi cinste să prăznuiască naşterea Maicii Domnului. Astăzi fecioarele şi copiii să salte de bucurie că le vine în lume Maica fecioriei. Astăzi bătrânii şi bolnavii să se bucure că sprijinitoarea bătrânilor şi mângâierea bolnavilor a venit în lume. Astăzi cei căzuţi în păcate grele şi cei deznădăjduiţi de mântuirea lor, cu nădejde să se mângâie, că ridicarea celor căzuţi şi nădejdea celor deznădăjduiţi pe pământ s-a născut. Fiecare din cei ce sunteți de faţă să vă gândiți câtă osteneală şi milostenie au făcut şi câte lacrimi au vărsat dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, ca să le dea Dumnezeu copii. Apoi, prin câtă osârdie şi rugăciune din adâncul inimii au dobândit o fiică, pe Preasfânta Fecioară Maria, de a cărei naştere s-au bucurat cerul şi pământul.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s