praznice

14 septembrie – înălțarea sfintei cruci – prin cruce ne mântuim

Sinaxarul zilei de azi ne aduce în față două mari momente din istoria creștinismului, care au în centrul lor Crucea lui Hristos, instrumentul jertfei Mântuitorului și singura cale prin care ne putem mântui și noi. Cele două mari momente pe care le retrăim în această zi sunt:

– Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului, de către episcopul Macarie, la 14 septembrie 335, în timpul împăratului Constantin. Mama sa, Elena, este cea care a și pornit această călătorie de căutare a Sfintei Cruci.

– Aducerea sfintei Cruci de la perșii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste la Biserica Sfântului Mormânt.

inalltareasfinteicruci1-1442145041

Conform predaniilor sfinților părinți, ziua de azi, zi de mare praznic, este și zi de postire. De ce de post? Pentru că, atunci când vorbim de Cruce, nu putem să despărțim de ea Patima Mântuitorului. Ca atare, azi, când regăsim Crucea Domnului în mâinile fiecărui preot, când la finalul Utreniei, după Doxologie, este scoasă spre închinare, trebuie să ne plecăm în fața ei, pentru că pe Cruce Îl vom regăsi mereu pe Domnul, care a luat un instrument de batjocură din timpul romanilor și l-a transformat în drum al mântuirii noastre.

Cuvintele din Evanghelie sunt destul de clare:

”Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34)”

Fiecare din noi avem o cruce. O cruce a suferinței. A singurătății. A bolii. A sărăciei. A viciilor. Hristos ne cheamă să luăm această cruce, oricât de grea ar fi ea, să urcăm propria noastră Golgotă, să ne răstignim suferința, singurătatea, boala, sărăcia sau viciile și la capătul acestui drum ne va aștepta chiar El.

Căci așa frumos spune și Părintele Arsenie Papacioc despre Cruce și Înviere:

”Pentru că, dragii mei, Crucea a împuternicit pe Hristos să judece suferinţa. Minunile grozave pe care le-a făcut Iisus Hristos, de au stat şi istoria şi lumea şi veacurile şi creaţia, au stat înfrânte şi pe loc, dar nu au mântuit lumea. Învieri, vindecări şi nu se mai ştiu câte alte minuni, dar se ştie că au fost la nesfârşit, dar nu au mântuit lumea aceste lucruri.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s