duminici

Duminica a XXVI-a după Rusalii – Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina

Evanghelia zilei: Luca, 12, cap 16 – 21:

”Zis-a Domnul Pilda aceasta: unui om bogat i-a rodit ţarina şi se gândea în sine, zicând: ce voi face, căci nu am unde să-mi strâng roadele mele? Dar şi-a zis: aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele. Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi? Aşa se întâmplă cu cel care-şi adună comoară pentru sine însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.”

Pilda aceasta este una din cele mai ușor de înțeles pentru toți cei care o aud. Și asta a fost și intenția Mântuitorului la momentul când a rostit-o, spre deosebire de alte pilde și exemple, care erau pline de semnificații ascunse și greu de înțeles chiar și de Apostoli, care nu de puține ori îi cereau explicații suplimentare Domnului.

Patima iubirii de averi există încă de la momentul apariției omului pe pământ. Este una din cele mai grele patimi. Una care îl depărtează total pe om de Dumnezeu, pentru că, pe tot parcursul vieții, omul trage doar să se îmbogățească, devine închinător la un idol fals, banul și puterea sa. Chiar și în zilele pe care le trăim acum, vedem în jurul nostru oameni orbiți de dorința de a avea din ce în ce mai mult, de a acumula averi colosale.

bogatulcaruiaiarodittarina

Dar, cu ce îi ajută aceste averi pe ei? Moartea îl ia și pe cel bogat și pe cel sărac. Dar, în timp ce săracul abia așteaptă întâlnirea cu Dumnezeu, pentru a i se închina și a trăi fericirea supremă a gustului Raiului, bogatului îi este foarte greu, aproape imposibil, să se despartă de tot ceea ce sufletul său a iubit mai mult pe lumea asta: banul, avuția. De aceea avea să spună Mântuitorul că mai degrabă o să treacă o cămilă prin gaura acului decât un bogat să treacă pragul Raiului.

A nu se înțelege că Dumnezeu nu acordă o șansă la mântuire și celui care este bogat. Din contră. Dar pentru a te mântui, trebuie să fii milostiv, să împarți cu ceilalți din prea plinul tău. Ori, știm asta deja, mai degrabă primești ajutor de la un om sărman, care îți dă și ultima sa bucată de pâine, decât de la un bogat.

Predică a Părintelui Cleopa la Duminica a XXVI-a după Rusalii

”Să știm și aceasta că nu toată bogăția este spre osândă. Că cel ce adună cu dreptate bani și averi, dar nu-și lipește inima de nimic, ci, dimpotrivă, ajută pe cei săraci și face multe milostenii, unul ca acela se mântuiește mai ușor decât cel sărac care cârtește și se lipește cu mintea și inima de puținele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogați evlavioși, dregători de țări și chiar sfinți care aveau avuții, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credincioși și milostivi, pe mulți săraci îi scăpau de la moarte, zideau biserici și mânăstiri, case de oaspeți, spitale. Astfel, pentru milostenia și iubirea lor de Dumnezeu și de oameni, se mântuiau înaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului că toate sunt create bune de Dumnezeu, ci întrebuințarea ei rea și robirea inimii și a minții noastre de cele materiale și de plăceri.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s