duminici

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – Lăsata Secului de Carne

În urcușul pregătitor pentru perioada Postului Mare am ajuns la ultimele două Duminici, cele în care renunțăm treptat la anumite alimente dar și la vicii care ne pervertesc sufletul și de îndepărtează de Dumnezeu. Duminica de astăzi este ultima zi în care se mai poate mânca carne, urmând ca toată săptămâna următoare, cea care ne pregătește de intrarea efectivă în Post, să mai avem dezlegare doar la lapte, brânză și ouă.

Din punct de vedere dogmatic, nu este întâmplătoare așezarea acestei Duminici fix la momentul în care deja n pregătim de intrarea în Postul Mare. Rolul Postului nu este unul de cură alimentară, așa cum greșit îl percepe multă lume. Ideea de post alimentar a fost gândită pentru a permite astfel o ușurare a organismului, spre a permite minții și sufletului să se îndrepte cu gândul spre Dumnezeu, să își facă o introspecție reală a tot ceea ce este bun și rău în ea i să decidă să renunțe la lucrurile care pervertesc calea sufletului spre Dumnezeu.

Judecata neamurile, Judecata finală, este o certitudine a acestui Univers. Dumnezeu, în marea sa pronie cerească, nu își dorește să piardă niciunul din sufletele acestei lumi. Dar ne-a lăsat și liberul arbitru pentru a decide noi calea pe care vom merge. Iar alegerile noastre, din fiecare moment, vor cântări greu la momentul prezentării în fața Judecătorului Hristos spre a primi fie binecuvântarea Raiului, fie pedeapsa Iadului.

Evanghelia zilei: Ev. Matei 25,31-46

”Zis-a Domnul: când va veni Fiul Omului în slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Sa toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat vă spun că, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga Sa: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit Ţie? El însă le va răspunde şi le va zice: adevărat vă spun că, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice, iar drepţii la viaţă veşnică.”

Predică la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – Arhimandrit Ioanichie Bălan

”Înfricoşată este judecata de apoi, înfricoşată este despărţirea celor buni de cei răi, nesuferit este glasul trâmbiţei şi hotărârea dreptului Judecător, dar mai groaznică este veşnicia muncilor care nu vor mai avea sfârşit în veac.

Deci, ce vom face noi, păcătoşii, ca să scăpăm de ele? Să facem în viaţă milă, ca să aflăm la cer milă. Cu milă să răscumpărăm păcatele noastre, să dobândim inimile fraţilor noştri, să potolim pe vrăjmaşii noştri. Cu milă să deschidem cerul, să îmblânzim dreptatea Judecătorului, să ne facem îngerii prieteni, să izgonim pe diavoli de la noi. Mila lui Dumnezeu o vedem peste tot. Pe Crucea Golgotei, în sânul Bisericii, sub epitrahilul preotului, în Prea Curatele Taine, în casa săracului, la căpătâiul bolnavului şi în toată zidirea. Răi fiind noi, Dumnezeu ne dă ploaie timpurie şi târzie, pâine la vreme, apă de izvor, soare cald, adiere de vânt, bucurie, sănătate, zile şi mântuire în dar. Oare la atâta milă nu se cade să răspundem şi noi tot cu milă?

Iată, peste câteva zile începem nevoinţa postului, înainte de a schimba bucatele la foc să schimbăm zgârcenia inimii noastre în milostenie. înainte de a ne schimba culoarea hainelor, să ne schimbăm veşmântul răutăţii noastre. Veniţi deci astăzi să urmăm Milostivului Samarinean, Bunului nostru Mântuitor. Veniţi să punem început bun, să ieşim la lucru. Să hrănim pe săracii lui Hristos şi să mângâiem pe toţi necăjiţii pământului. Nimeni să nu se întoarcă deşert de la poarta noastră, flămând de la masa noastră, nemângâiat din casa noastră.

Împărţit-a, dat-a săracilor, dreptatea lui rămâne în veac, spune psalmistul (Psalmul 111, 9). Deci şi noi să împărţim cu cel lipsit prisosul nostru şi numai atunci postul ne va fi bine primit, iar dreptatea inimii va dăinui în veac. Amin!”

infricosatoarea-judecata14

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s