duminici

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză). Lăsatul Secului pentru Postul Paștelui

Iată-ne ajunși, cu voia lui Dumnezeu, și în cea de a patra, ultima, duminică pregătitoare pentru Postul cel Mare, Postul Paștelui. Dacă în urmă cu o săptămână lăsam sec de carne și priveam cu frică spre Înfricoșătoarea Judecată, astăzi este ultima zi când mai putem mânca brânză, lapte, ouă, de mâine urmând să intrăm în prima săptămână de post, una asemănătoare,  ca și duritate, cu Săptămâna Patimilor.

Sfinții Părinți, insuflați de Duhul Sfânt, au așezat foarte frumos curgerea lucrurilor în cadrul unui an bisericesc și liturgic. Iată-ne, astfel, înainte de intrarea în post, privind cu deznădejde la alungarea lui Adam din Rai. Și totul pentru vina de a fi mâncat din ceea ce Dumnezeu i-a interzis. Plângem alături de el lăcomia noastră, pentru a intra în post cu umilință și căință, știind că la capătul acestei călătorii duhovnicești ne va aștepta Hristos cel Înviat, care ne va readuce sufletele în Grădina Raiului.

izgonirea_lui_adam_din_rai7

Postul este, înainte de toate, o înfrânare a sufletului, a minții. O căutare de răspunsuri la întrebările existenței noastre. O cercetare a prieteniei cu Dumnezeu. Este umilință, rugăciune, lacrimi. Abia la final este și o înfrânare în ceea ce privește mâncarea. Pentru că degeaba ții post alimentar, dacă în sufletul tău este o permanentă desfrânare.

Evanghelia zilei:  Ev. Matei 6,14-21

”Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iat tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

Părintele Cleopa – Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai:

”Dar, iubiţi credincioşi, să mai vorbim de post, căci de el n-am vorbit cât trebuie. Suntem în preajma Postului Mare. Ce zic creştinii din ziua de azi? “Ce atâta post?”. Ce zice cel slab în credinţă? “Mă tem că voi muri de atâta post, că am să-mi scurtez viaţa”. El se teme că va muri, că va scădea la kilograme. “Dacă am să mănânc de post, am să scad atâtea kilograme în postul acesta”. Dar oare mântuirea stă în a pune pe tine mereu kilograme, să fii greu la cântar? Dar ce zice celălalt necredincios, care nu se teme numai de aceasta, ci nici nu crede? El zice: „Postul nu e poruncă, căci s-a scris că nu ce bagă în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură”.

Aşa zic sectarii, şi rătăciţii, şi oamenii uşuratici, oamenii ce se răzvrătesc împotriva adevărului. Dar te întreb: nu-i poruncă postul? Cine ţi-a spus că nu-i poruncă? Şi cine altul ţi-a spus că nu-i porunca cea mai veche decât toate, decât numai satana, care urăşte postul? Care poruncă credeţi că e mai veche decât postul? Nici una. Pentru ce a fost scos tot neamul omenesc din rai? Oare nu pentru că n-a postit? Căci a zis Dumnezeu către strămoşii noştri Adam şi Eva: „Adame, din toţi pomii raiului ai să mănânci, iar din pomul cu­noştinţei binelui şi răului să nu mănânci!”. Deci i-a dat Prea Bunul Dumnezeu lui Adam poruncă să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Aşadar postul e porunca cea dintâi a lui Dumnezeu. Căci ce înseamnă porunca să nu mănânce, decât că l-a oprit de la o mâncare, i-a dat să postească? „Ai să mănânci din toţi, dar din acela n-ai să mănânci.” I-a dat un post chiar în rai. Înainte de a fi boala, i-a dat vindecarea; înainte de rană, i-a dat doctoria firii omeneşti. Ce spune marele Vasile? „Pentru că n-am postit, am ieşit din rai şi am fost izgoniţi afară. Să postim, ca iarăşi să intrăm în rai!” (Hexaimeron, 4).”

Tipic Bisericesc și Liturgic:

Vecernia acestei Duminici se mai numește și Vecernia Iertării și are câteva momente de simbolism, ce ne arată faptul că intrăm într-o perioadă de cernire, doliu, umilință.  Astfel, la începutul Vecerniei, preoții sunt îmbrăcați în veșminte luminoase, pe care le țin până la momentul Vohodului.  Imediat după citirea Prochimenului Mare, toate veșmintele luminoase sunt lăsate deoparte și Biserica și preoții se îmbracă în veșminte de culoare închisă.  Se numește Vecernia Iertării pentru că, la finalul slujbei, se sărută Sfânta Evanghelie și Crucea și se cere iertare: mirenii de la preoți, preoții între ei, mirenii între mireni și preoții de la mireni. Pentru ca nimeni să nu intre în Sfântul Post certat cu cineva și fără a-i fi cerut iertare, după cum ne învață și Evanghelia zilei.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s