liturgica

Canonul cel Mare

Am intrat în perioada Postului Paștelui, iar primele 2 zile sunt zile aliturgice, deci nu se va săvârși nicio Sfânta Liturghie. Prima zi cu Liturghie este miercuri, când se va săvârși pentru prima dată în perioada Postului Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfințite. Esența acestei prime săptămâni a Postului este dată de cântarea, la slujba Pavecerniței Mari, seara, a Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acesta se va cânta luni, marți, miercuri și joi în prima săptămână a Postului și integral joi, în săptămâna a cincea.

Ce este Canonul cel Mare?

Canonul cel Mare este un canon de pocăință, cel mai lung din imnografia liturgică, cu peste 250 de stihiri, care se cântă pe glasul al 6-lea. Irmosul fiecărei cântări se repetă, la începutul și sfârșitul cântării.  Înainte de fiecare stihiră se cântă ”Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cu o metanie mică și semnul sfintei cruci.

Ce conține Canonul cel Mare? Scriere a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel:

”Acest bogat şi frumos canon este deodată meditaţie biblică şi rugăciune de pocăinţă. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria să conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi.  Sufletul care se pocăieşte plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepţilor virtuoşi, ci robia patimilor arătate în mulţi păcătoşi, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alţii s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit.
Cu inima plină de smerenia vameşului, cu strigătul de iertare al fiului risipitor şi cu gândul la înfricoşătoarea judecată, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arată deodată durerea şi puterea pocăinţei, leac şi lumină a învierii sufletului din moartea păcatului. Rugăciunea vameşului „Dumnezeule,miluieşte-mă pe mine păcătosul!” devine, în Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ritmul şi respiraţia pocăinţei în stăruitorul stih: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”
Pocăinţă-rugăciune a fiului risipitor: „Părinte, greşit-am la cer şi înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă că pe una din slugile tale!” ia accentul unui regret nesfârşit pentru păcat, că pierdere şi moarte a sufletului care valorează mai mult decât toată lumea materială: „Ia aminte, Cerule, şi voi grăi; pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăieşte lui Dumnezeu şi-L laudă pe Dansul.” (Cântărea a 2-a, 2)”

4873_p17lveqjt06k72l3vo9tia93da

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s