liturgica

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Pe lângă multele particularități tipiconale și liturgice ale Postului Paștelui, una din ele iese cu adevărat în evidență și se ridică ca un simbol de netăgăduit al acestei perioade de smerenie, umilință și rugăciune. Este vorba de rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie (1 metanie)

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mi-l mie, slugii tale (1 metanie)

Aşa, Doamne şi Împărate, dă-mi mie să-mi văd căderile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin (1 metanie)”.

După care se fac rapid 12 metanii mici repetând mereu în tăcere la fiecare dintre ele rugăciunea vameşului: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului şi mă miluieşte!”.
În fine, se face din nou o metanie mare recitând numai ultima parte a rugăciunii: „Aşa, Doamne şi împărate…”. Numai în timpul Postului Mare, după această rugăciune se repetă grupul de rugăciuni legate de „Sfinte Dumnezeule…”, astfel că acesta e reluat de trei ori în cursul fiecărui oficiu.

rugaciunefremsirul

Cum interpretăm Rugăciunea Sfântului Efrem?

Deși scurtă ca și text, această rugăciune este atât de frumoasă, de profundă, de complexă.  Ea este compusă din 3 tipuri de cereri: negative, pozitive și păstrătoare.  În primul buchet de cereri îl rugăm pe Dumnezeu să ne fie ajutător și călăuzitor pentru a putea înlătura din viața noastră demonii grei ai păcatului. În cea de a doua, înlocuim acești demoni cu lucrarea binecuvântată a virtuților. În loc de trândăvie, grija de multe, iubirea de stăpânire și grăirea în deșert cerem și lucrăm să avem curăția gândul smerit, răbdarea și dragostea.

Nu în ultimul rând, cererea din ultima parte, o pereche și ea (dă-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu) este ca și un exemplu de cum să cobori smerenia până la capătul ei maxim. Să nu fim precum fariseul la rugăciune, înfumurați de faptul că noi putem duce Postul în rugăciune și pace, judecând pe cei mai slabi, care din felurite pricini nu vor reuși asta.

O explicare extrem de frumoasă a acestei rugăciuni specifice Postului Mare regăsim și la Makarios Simenopetritul în lucrarea ”Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic”:

”Doxologia finală care încheie rugăciunea Sfântului Efrem e un element comun şi necesar oricărei rugăciuni în cultul bizantin, fiindcă rugăciunea, că şi virtuţile pe care le cere, n-are decât un singur scop: preamărirea lui Dumnezeu. Căci, după Părinţi, Dumnezeu n-a adus făpturile create de la nefiinţă la fiinţă „pentru nimic altceva decât pentru a fi un instrument în vederea slavei lui Dumnezeu”.
Rugăciunea Sfântului Efrem reprezintă, aşadar, o invocare concisă şi bine structurată a ansamblului programului vieţii duhovniceşti propus de Triod. Articulându-şi cererile în perechi de termeni opuşi, ea sugerează scopul comun: isihia şi concentrarea menite să liniştească humusul compusului uman, că harul dumnezeiesc să poată pătrunde în el şi să-l facă să înflorească diferitele virtuţi spre laudă lui Dumnezeu.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s