duminici

Duminica a V-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei)

Unele din cele mai dese minuni săvârșite de Mântuitorul Hristos în perioada propovăduirii Sale erau acelea de alungare a diavolilor din oameni.

Un aspect extrem de interesant în pericopa evanghelică de azi este cel al faptului că demonii mărturisesc Dumnezeirea Mântuitorului, temându-se, în același timp de el, de puterea Lui, știind că la sfârșitul veacului va fi judecător al diavolului și al slugilor lui: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?“

„Minunea care s-a făcut cu demonizaţii din ţinutul Gadarenilor ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos nu este indiferent faţă de suferinţa oamenilor şi că are o milă deosebită mai ales faţă de acei oameni pe care nimeni nu îi mai iubeşte şi nu îi mai ajută. De regulă, oamenii bolnavi, dar care sunt, totuşi, încurajaţi de iubirea, de preţuirea, de grija semenilor, nu suferă atât de mult ca cei care, pe lângă faptul că sunt bolnavi trupeşte ori sufleteşte, sunt şi părăsiţi şi neajutoraţi. Acestora, suferinţa singurătăţii le amplifică suferinţa bolii, la fel ca în cazul celor doi demonizaţi.„ (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel).

Nu lipsită de importantă este și lecția pe care Domnul o dă locuitorilor acelei cetăți, permițând diavolilor să intre și să ucidă o turmă de porci, arătând astfel mânia Sa pentru faptul că oamenii ajungă să se preocupe mai mult de niște porci și nu de semenii lor suferinzi. Iar lucrul acesta este cu atât mai evident astăzi, când ne arătăm preocupați de lucruri atât de mărunte, dar nu găsim timp pentru a fi alături de cei aflați în suferință, de a încerca să îi alinăm.

Evanghelia zilei: Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1:

„În vremea aceea, când a trecut Iisus dincolo, în ţinutul Gherghesenilor, iată că L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte, foarte furioşi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. Şi iată au început să strige şi să zică: ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Şi era departe de ei o turmă mare de porci la păscut. Iar diavolii îl rugau, zicând: dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma de porci. Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci; şi îndată toată turma de porci s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Atunci păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu cei îndrăciţi. Îndată tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

Şi intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în oraşul Său.„

Predică la Duminica a V-a după Rusalii, Părintele Cleopa:

„Până la sfârşitul lumii, până în ziua Judecăţii, vor veni multe răni peste popoarele lumii: robie, războaie, foamete, secetă, boale, holeră, ciumă, turburări. Dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.

Până în ziua Judecăţii, focul mâniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu milă. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeşte. Ne-a îmbolnăvit, poate să ne ridice din boală, dacă ne rugăm. Vine peste noi secetă, dacă ne rugăm, o depărtează.

Deci, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, „precum nopţile urmează zilelor şi zilele urmează nopţilor, aşa şi în veacul de acum, bucuriile urmează scârbelor şi scârbele vin iarăşi după bucurii”.

După bucurii vin necazurile şi după necazuri iarăşi bucurii. Nu se judecă Dumnezeu acuma deplin cu noi. Dar când va veni paharul iuţimii mâniei Domnului neamestecat? În ziua Judecăţii. Dar şi atunci, auziţi ce spune: „Că paharul Domnului este cu vin neamestecat şi totuşi plin de amestecătură”.

Ce vrea să zică? Atunci nu va mai fi amestecat paharul mâniei Domnului cu milă. Şi totuşi, zice că va fi plin de amestecătură. Cum se tâlcuieşte? Iată ce spune dumnezeiescul Andrei: în ziua Judecăţii, iuţimea mâniei Domnului va veni şi peste diavoli şi peste cei ce au făcut voia lor, peste toţi oamenii fără de milă, fără de cruţare.

Dar amestecătura de care vorbeşte înseamnă mulţimea şi felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toţi. Nu se va munci tâlharul şi curvarul la fel cu cel ce a jurat strâmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi veşnice, dar nu deopotrivă pentru toţi. Vor fi feluri şi feluri de munci, după cum fericirile raiului sunt iarăşi felurite. Căci zice Hristos: „Să nu se tulbure inima voastră, în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc”.

După cum în rai sunt multe locaşuri, aşa în iad sunt multe feluri de munci şi neasemănate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le ştie. În Apocalipsă, dumnezeiescul Ioan a văzut o carte cu şapte peceţi. Şi au plâns şi îngerii şi oamenii, pentru că nimeni din oameni, nici din cer, nici de pe pământ, nu s-a putut afla să deschidă cartea cu şapte peceţi. Şi atunci a auzit un glas: „Nu vă temeţi, cartea cu şapte peceţi o va deschide Mielul, Leul cel din seminţia lui Iuda, adică Iisus Hristos, care este Însăşi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu”.

vindecarea-din-gadara4

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s