praznice

Schimbarea la Față a Domnului

Ultimul Praznic închinat Mântuitorului din cadrul anului bisericesc este cel al Schimbării la Față a Domnului, pe muntele  Tabor. Simbolistica și semnificațiile acestei mari sărbători sunt multiple. În primul rând,  contextul în care a avut loc această măreața taină nu este unul întâmplător. Schimbarea la față a Domnului are loc cu puțin timp înainte de răstignirea Sa. Este momentul în care Domnul Hristos le apare apostolilor Săi în lumina Dumnezeirii Sale, urmărind să îi întărească pe aceștia și pentru momentul Patimilor și Răstignirii Sale.

Prezența pe munte și a celor două mari figuri ale Vechiului Testament, Moise și Ilie, nu este nici ea întâmplătoare.  Moise și Ilie sunt cei care și-au dorit să vadă chipul lui Dumnezeu, dar acest lucru nu a fost posibil în viața lor pământească. În același timp, ei sunt prezenți la transfigurarea Domnului pentru a întări faptul că Hristos este o persoană distinctă și nu o reîntrupare a lor.

schimbarea_la_fata_2

Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe au rânduit ca această sărbătoare să fie pusă la finalul anului bisericesc, pentru a cunoaște astfel slava cu care Dumnezeu va veni să judece neamurile. Un amănunt extrem de interesant și care ne arată importanța sărbătorii de azi este dat de faptul că, potrivit Tradiției, prima icoană a unui meșter iconar trebuie să fie cea a Schimbării la Față. Tot astăzi se dă de pomană pentru cei răposați și se aduc la biserică struguri pentru sfințire.

Evanghelia zilei: Ev. Matei 17, 1-9

„În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor aşa încât faţa Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Şi iată că s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie. Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei şi iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultaţi. Şi auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei şi le-a zis: sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Atunci, ridicându-şi ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneţi nimănui cele ce aţi văzut, până nu se va scula din morţi Fiul Omului.„

Predică la Schimbarea la Față a Domnului – Părintele Cleopa:

„Dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul spune că atunci Taborul avea chipul Bisericii… . Dar de ce avea atunci chipul Bisericii lui Dumnezeu? Iată de ce: acolo erau de faţă amândouă Testamentele.

Acolo a văzut Moise, începătorul legii vechi, pe Hristos, Începătorul şi Dătătorul legii darului. Acolo a văzut iconomul Tatălui pe epitropul lui Dumnezeu, pe marele Petru Apostolul. Acolo a văzut Ilie, feciorelnicul legii vechi, pe Ioan Evanghelistul, feciorelnicul legii noi. Acolo Moise cel sfânt a văzut pe Petru cel sfinţit.

Acolo cel ce s-a suit la cer cu foc a văzut pe cel ce s-a rezemat pe pieptul cel de văpaie al lui Dumnezeu întrupat, pe Ioan Evanghelistul. Acolo au văzut proorocii pe Hristos, Care a creat şi pe prooroci şi pe apostoli, ca Unul Ce-a a dat legea cea veche în Sinai şi pe cea nouă o a desăvârşit în Ierusalim.

Dar oare numai Mântuitorul S-a schimbat la faţă, sau şi unii dintre sfinţi? Cu adevărat şi unii dintre sfinţi. Dacă ştiţi Scriptura şi aţi citit Vieţile Sfinţilor, aţi aflat că şi sfinţii lui Dumnezeu s-au schimbat la faţă, nu numai Hristos.

Dar alta a fost Schimbarea la Faţă a lui Dumnezeu Cuvântul şi alta a fost schimbarea la faţă a sfinţilor Lui. Schimbarea la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos a fost preaminunată şi în chip străin. Lumina cea din Tabor, care lumina la faţă pe Hristos, nu izvora din faţa Lui, ci dinlăuntrul Lui, din tot trupul, că era Dumnezeu întrupat. Lumina cea din Tabor a lui Hristos n-a venit din afară, ca să-L lumineze pe El, ci lumina dinlăuntru iradia şi în afară, căci El era izvorul luminii celei veşnice şi nemărginite.

Iar sfinţii care s-au schimbat la faţă, au avut lumina nu de la ei, ci de la Dumnezeu. Aşa a fost Set, feciorul lui Adam şi Moise, care s-a schimbat la faţă când a venit cu legea de pe Muntele Sinai, că, după cum spune dumnezeiasca Scriptură, nu puteau fii lui Israel să privească la dânsul, de strălucirea feţei lui şi se acopereau cu un văl, ca să nu-i orbească (Ieşirea 34, 30).„

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s